Ma invartesc si ma chinui. Ma foiesc in fata foii fara sa vreau sa exprim o idée anume.
Bun. Ma concentrez. Nu am cum sa redau in scris un sentiment atata timp cat nu am. Nu mai am sentimente. In sufletul meu nu este nimic. Pustiu. Vid. Un vid coplesitor. Dureros de gol.
Zambesc. Irnoa situatiei imi tintuieste colturile gurii spre cer. E un zambet fals. E o masca. Un scut de protective.
Sti ce?
Sunt penibila.
Am atatea.Si vreau mai mult. Lucrurile material imi sunt inutile. Tot ce ma inconjoara e fara viata. Omul sfinteste locul. Acest caiet si acest pix ,separate, ar fid oar un caiet si un simplu pix. Dar impreuna amandoua, sunt un intreg. Interdependent. Impreuna, caietul si pixul dau viata unor sentimente. Transpun sentimentele in alta lume decat cea in care sunt menite sa fie.
Printr-un pix si un caiet trimit sentimentele de la suflet la suflet.
Imi pare ca nu am stiut sa fiu o prietena, o sora, o fiica, o nepoata buna. As vrea sa fiu iertata. Daca ar mai exista vreun pic de orice in suflet, atunci as regret. Tot. As avea sufletul incarcat, consiinta grea. Nu te invata nimeni sa fi om. Te invata doar lucruri inutile la urma urmei. .. matematica,geografie..prosti.
