Lumina difuza o face sa para satena. Dar e bruneta. Sau blonda. Nu stiu. Vrea sa faca ceva sau doar fuge de disperare ? Nu stie nici ea.

Ce problema  o avea ?

Aurolaca.

Aoleu, hoata.

O drogata. Sigur a fugit de la nebuni.

Toti o judeca. .

Ea asteapta, insa,  doar o mana sa se intinda spre ea. Sa-i mangaie obrazul. Sa-i dea parul de pe fata. Sa o ridice de la pamant si sa o prinda cand cade iar. Cine a catalogat-o corect ? Poate toata lumea. Poate nimeni. Si cu ce o ajuta ?

Ea  nu e cineva. Ea e toata lumea si nimeni. Ea e pretutindeni si nicaieri. Ea e  tot  ce a ramas si tot ce va fi si tot ce n-ai avut.  Ea e doar ea. Ea este eu. Ea esti tu. Ea e lumea in sine. Cu viitor, trecut, prezent si sufeinta.

Ea ne sopteste vorbe dulci    dar nu ne spune nimic. Ea ne canta note  pe fundal de intelegere si compasiune, in  urechile noastre astupate.  Ea nu e imbracata sau dezbracata. Ea e asa cum vrei tu sa fie.

Se ascunde de trecatori, si se arata celor ce raman.

Nu plange cu lacrimi, plange cu sange si sudoare grea. Plange mereu. Nu ti-e mila de ea ? Fie-ti, te rog. Nu meritam sa o simtim .

Rasetul ei e ca clinchetul de clopotei.

Corbii sunt prietenii ei.Cu pana neagra, neagra ca taciunele. Corbii  sunt mai frumosi ca noi. Radiaza.Si cainii alearga cu ea.

Florile de liliac, cu miros intepator, stau marturie.

Ea e o neinteleasa. Ca noi toti. Ia-o in brate. Ascult-o, n-o renega . Primeste-o la tine in  casa si in suflet. Primete-o asa cum e. Desculta, cu mainile si ochii sangerii. Cu parul murdar, cu lacrimi. Ia-o, iubeste-o. Cu buzele muscate, cu rochia rupta, cu tremur in glas.

Ea e mai mult decat perfecta. Ea e tot.

Sarut-o pe obraz, spune-i ca iti pasa si ii va pasa si ei.

Ia-o, iubeste-o.

“With the lights out, it’s less dangerous. Here we are now, entertain us!  I feel stupid, and contagious. Here we are now, entertaing us!

Hello, hello, hello, how low. “

Lumea e atat de… de…

Doamne, mi-e sila ! Sila ! Greata, sunt pur si simplu scarbita. Am ceva de spus ! Da, am o idee.Lasa-ma sa o spun ! Asculta-ma ! Doar pentru ca creierul meu e fraged, nu inseamna ca nu e copt.

Sti ce ? Nici nu vreau sa mai zic. Pentru ce ? Pentru tine ? Pentru ei ? Pentru restul lumii ? II pasa defapt cuiva ? Mi-e greu tare sa cred. Nu-i nimic. O sa continui sa fiu dispretuita. O sa inchid ochii. O sa intorc si celalalt obraz. Ce e val, ca valul trece. Plezneste-ma. Calca-ma in picioare. Pentru ca vreau sa vorbesc. Cuvinte ce inteapa mai rau ca sagetile la darts.

Impusca-ma.Nu o sa simtI diferenta.

Adrenalina. Sangele pompeaza in vene. Ochii ies din orbite. Dispari.

Fir cu fir, capul ramane chel. Dintii se desprind de gingii. Unghiile se invinetesc.

Gura se deschide tragand fiecare suflare de aer ca si cum ar fi ultima.

Umanitate.

Yesterday
All my troubles seemed so far away
Now it looks as though they’re here to stay
Oh, I believe
In yesterday

Suddenly
I’m not half the man I used to be
There’s a shadow hanging over me
Oh, yesterday
Came suddenly

Why she
Had to go I don’t know
She wouldn’t say
I said
Something wrong now I long
For yesterday

Yesterday
Love was such an easy game to play
Now I need a place to hide away
Oh, I believe
In yesterday

Why she
Had to go I don’t know
She wouldn’t say
I said
Something wrong now I long
For yesterday

Yesterday
Love was such an easy game to play
Now I need a place to hide away
Oh, I believe
In yesterday

(hum to “I believe in yesterday”)

Cum sa pacalesc natura? Sa ma inghet in trup si suflet de copil de 15 ani?

Deja mi-e groaza de varsta de 20 de ani. Parca voi fi alta existent. Natura,  independent. Voi fi rece.Insipida.

Tic-tac. Tic-tac.

Cresc.

Imbatranesc.

Ma duc.

Viata mea ar putea la fel de bines a se termine acum. Am ajuns la apogee. Simt ca nu am nevoie  sa mai experimentez ceva. M-am prins cum e chestia asta cu viata.  Te nasti, traiesti si mori. Si te nasti din nou.

Acum, diferenta consta in modul in care traiesti  prima viata. Asta atunci cand ai de unde allege, ca mine, si nu alegi nimic. Te complaci. Mare greseala. Mare pacat. Cand poti fi altceva, si alegi sa fii ceea ce esti déjà.  Atunci nu e prea bine. Deloc chiar

Dar sti, atunci cand nu vrei altceva, pentru ce sa te schimbi? Oricum, soarta e prestabilita. A ta, a mea.. Daca nu-I sa fie, de la Dumnezeu, de la urzitoare, atunci  de ce sa te mai chinui sa te lupti cu morile de vant?

Totul ar fi mai simplu daca am sti rolul nostrum pe pamant. Daca Dumnezeu , la nastere ,ne-ar arata fisa postului. “Tu, pacatosule, te-ai nascut din Mine sa faci asta si nu altceva” Dar nu-I asa. Nu. Trebuie sa gasesti singur scopul in care ai fost creat. Si cand nu-l gasesti… eh.. atunci e rau. Rau e oricum. Dar e altfel de rau.  Rau e  sic and te lupti caineste pentru un cot de paine, si cand cazi beat manga in pat in fiecare seara. Un rau este insa considerat nobil, celalalt nu.  Si ce alternative ai? N-ai.  Lumea e aceeasi de la Adam si Eva. De ce? Ca noi, oamenii, pacatosii, am fost aceiasi mereu. Aceeasi prezenta, acelasi spirit, in diferite suflari.  De ce sa ne ascundem dupa deget?

Bun. Ma concentrez. Nu am cum sa redau in scris un sentiment atata timp cat nu am. Nu mai am sentimente. In sufletul meu nu este nimic.  Pustiu. Vid. Un vid coplesitor. Dureros de gol.

Zambesc. Irnoa situatiei  imi tintuieste colturile gurii spre cer. E un zambet fals. E o masca. Un scut de protective.

Sti ce?

Sunt penibila.

Am atatea.Si vreau mai mult. Lucrurile material imi sunt inutile. Tot ce ma inconjoara e fara viata. Omul sfinteste locul. Acest caiet si acest pix ,separate, ar fid oar un caiet si un simplu pix. Dar impreuna amandoua, sunt  un intreg. Interdependent. Impreuna, caietul si pixul dau viata unor sentimente. Transpun sentimentele in alta lume decat cea in care sunt  menite sa  fie.

Printr-un pix si un caiet  trimit sentimentele de la suflet la suflet.

Imi pare ca  nu am stiut  sa fiu  o prietena, o sora, o fiica, o nepoata buna. As vrea sa fiu iertata. Daca ar mai exista vreun pic de orice in suflet, atunci as regret. Tot. As avea sufletul incarcat, consiinta grea. Nu te invata nimeni sa fi om. Te invata doar lucruri inutile la urma urmei. .. matematica,geografie..prosti.

Moartea,pentru mine este asa un termen abstract.  Aud si redau filozofii legate de moarte, de trecere in alta lume. Aud in media ca vedeta X s-a sinucis, ca Y a fost gasit mort, dar sunt incapabila sa pricep acest proces in adevaratul  sau sens.

Mereu am crezut ca am o sensibilitate aparte care ma face sa percep lucrurile mult mai intens, mai real, mai profund dar odata cu trecerea   timpului, am realizat cu stupoare ca defapt nu sunt cu nimic  speciala. IMaginatia mi-a pierit odata cu anii mei de “tinerete”, iar sensibilitatea mi s-a tabacit. Poate eram sensibila pentru ca judecam otul cu inima. Acum o iau rational.  Gandesc cu inima logic, mathematic. Inainte, ma bucuram la nebunie cand venea primavera. Adoram  sa merg pe jos, sa aud pasarelele,  sa simt mirosul de primavera. Anul asta, cand au aparut primele semen, am observant ca numi mai trezeau niciun sentiment. Ma uitam pe geam si ma intrebam “Ce s-a intamplat cu mine?:|” Ce-I mai bine?  Obiectiv sau subiectiv? Sa judc cu inima sau cu capul?

Iti spuneamdespr moarte . Poate nu sunt in stare sa inteleg acest termen pentru ca nu m-am intalnit cu niciun astfel de caz pana acum. Stiu ca bunicul a murit, da.  Ok, incerc sa realizez si mi-e greu. Si mai greu e sa ma pun in locul mamei sa-mi imaginez prin ce clipe cumplite a trecut. Era doar o adolescent.

Me:” Da’ poate mIchael Jackson nu a murit. POate se ascunde si isi face publicitate”.

Mama:  “E cacat. E la fel de  viu ca Elodia sau Elvis.”

Me: “De unde sti ca elvis nu e viu?”

Mama:”E la fel de viu ca tata!” a  incercat sa rada.

Am tacut cateva secunde. Ma uimise comparatia. Si mama se intristase. O vedeam. Sovaiam.

Me:” Ei , dar elodia? Pe elodia ai vazut-o moarta? “

Mama: “Da, spune dupa care rade.Elodia poate sa traiasca”

Me: “Veezi.Poate Elvis traieste. L-ai vzut pe Elvis mort?”

Mama: “Ma , pe elvis nu l-am vazut nici viu ca sa fiu sincera”

Era o discutie prosteasca. Fara cap si coada. Si totusi, la 20 de ani de la moartea tatalui ei e in stare sa faca glume . Ce zbucium o fi in inima ei?

1. Ia cartea cea mai aproape de tine, deschide la pagina 18 şi caută rândul 4.

ăăă…scoala se pune? Am fost la scoala de la 11 la 17. Daca nu asta, atunci ieri seara am fost in oras sa mananc.
7. Înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?
Am  facut  ceva la mate. Dupa car am purtat discutii nefolositoare si neimportante pe messenger.
8. Ce porţi acum?
Un tricou , o bluza peste, niste pantaloni de in si sosete pufoase.
9. (ce) Ai visat noaptea trecută?
Ceva legat de mine si niste prieteni intr-o camera  intunecoasa [de cinema cred]  … cu niste discutii arogante… nu mai stiu.
10. Când ai râs ultima dată?
Azi.
11. Ce e pe pereţii camerei în care te afli?
O biblioteca [ceva de gen] mare pe un perete, un sfonier mare pe celalalt.. .  draperii pe peretele cu geamuri si un perete e gol.
12. Dacă ai deveni mulţi-milionar peste noapte, ce ai face cu banii?
Probabil  as ajuyta parintii sa scape de datorii.. mi-as lua niste nimicuri nefolositoare, si restul i-as da mamei sa-i investeasca.
13. La ce te gândeşti acum?
La tradare si la tradatori.
14. Dacă ţi-ai pune o dorinţă, şi aceea s-ar împlini sigur, care ar fi aceea?
Sa razbatin tot ce imi propun… sa am bani.
15. Imaginează-ţi că primul tău copil este fetiţă. Cum s-ar numi?
Sophia…sau Maria ..Beatrice..
16. Imaginează-ţi că primul tău copil este băieţel. Cum s-ar numi?
George ori Victor.
17. Gata. S-a terminat. Mai vrei?
O da.

Nu exista vise.

Visele sunt doar iluzii. Conceptii ireale pe care ei vor ca noi sa le avem. Sunt iluzii pe care ne place sa ni le inchipuim. Fantasmagorii. Prostii.

Nouă ne place să ne amăgim..Că poate se va schimba ceva…că poate ne vom schimba… că poate…că poate…

Lor le place când noi ne amăgim. Suntem prea preocupaţi să visăm pentru  a fi capabili să vedem. Dacă nu vedem, nu observăm, nu gândim, nu conştientizăm. Atunci nu ne revoltăm, nu ne opunem. Împotriva cui? A ceva ce nu vedem? Nu. Noi visăm. Dacă visăm, nu vedem. Daca nu vedem, nu ne revoltăm. Dacă nu ne revoltăm, ei sunt fericiţi!

Dacă nu ne opunem, atunci nu schimbăm nimic. Cum să schimbăm ceva ce nu vedem?  Şi atunci, pentru ce Dumnezeu mai visăm? Nu visăm ca să schimbăm? Visăm pentru ceva ce nu avem, ori  ne dorim. Şi dorim să schimbăm în aşa fel încât să ne fie nouă bine, sa avem, să ştim.

Când schimbăm, defapt nu schimbăm nimic. Doar credem că o facem. Nu schimbăm pentru că visăm. Acţionăm în funcţie de  sentimente, nu de raţiune. Sentimentele ne omoară! Dacă nu am avea sentimente, nu am avea nici conştiinţă. Fără conştiinţă  am acţiona liber. Am acţiona impulsive. Am acţiona aşa cum trebuie să acţionăm. Fără sentimente  n-am mai visa.

Nu exista prieteni adevarati.

Prieteni? Prieteni nu avem. Nimeni nu are prieteni. Ipocriţi sunt cei  ce consideră ca au adevăraţi prieteni. Oamenii se adună în haite  în urma celor mai primare instincte. Ei simt nevoia de afecţiune. O altă iluzie! Să crezi că cineva ţine la tine cu adevărat şi necondiţionat. Un alt “vis” tembel. O idée indusă tot de sentimente. Sentimentele ne ucid lent, cu chinuri. Asemenea unei boli fără leac. Ori mori, ori trăieşti o viaţă în durere. Aşa cum rugina erodează fierul, încet dar précis.

Când nu ai nici măcar duşmani devine cu adevărat dureros. Dacă nuşmani nu ai înseamnă ca  nu prezinţi destul interes pentru ca cineva sa te urască. Nu ai nimic special pentru care altcineva ar putea fi gelos- Nu esti destul de tare să te cerţi , să combaţi răul.  Nu eşti în stare să-ţi faci nici măcar duşmani. . Şi atunci doare… doare..

Şi totusi raul este pretutindeni.Ne inconjoară şi ne atacă pe toate fronturile. Răul  ne clarifica sentimentele. Ne face să vedem lucrurile asa cum sunt ele defapt. Răul spulberă visele.  Răul este totusi bun! Răul ne ajută să gândim cu mintea. Ne ajută să nu avem sentimente. Sentimentele produc rău…iar răul inhibă sentimentele…

Tanarul se ridica usor, isi ia ziarul la sub brat si se indreapta catre camera cealalta. Se misca incet, linistit, nepasator si calm. Se tranteste pe spate in pat .Isi pierde privirea undeva in tavan.Isi aseaza mainile sub cap. Piciorul drept il pune peste cel stang. Incepe sa numere. 1..2..3….

Femeia care nu se mai opera din cicalit deschide violent usa, trantind-o, lipind-o de perete. Ochii ei  scanteiau fulgere. Rasuflarea ei, calda, greoie,  ucidea.

Baiatul o ignora.  276, 277, 278…

-Ce-ai, ma? A dat boala in tine?

-….290, 291, 292…

Femeia, simtindu-se sfidata, se duce in camera cealalta trantind usa in spatele ei cu aceeasi forta masculina. Isi ia telefonul si formeaza un oarecare numar.

-Deci nu stiu…ma, ma, ma…ma scoate din minti!  Ce puii mei sa-I mai fac? Zici ca e un copil! Ma face pe mine sa tip ca o isterica, or zice vecinii ca m-a aducat de pe strazi! I-am dat casa, situatie, familie, si el? El?? El se duce si si-o trage prin scari de bloc cu toate curvele ca si cum eu as fi doar un accesoriu!Sa-mi bag picioarele, asta nu e viata!

-GRESEALA!! Raspunde vocea de la telefon.

Femeia, mult mai batrana ca el, cu pielea aspra, talia de viespe, si ochii iesiti din orbite, mai intra odata in camera baiatului. Il gaseste de aceasta data stand pe burta cu coatele infipte intr-o perna, sprijinindu`si barbia cu palmele.  “…500..501…502..” Isi intoarce privirea catre femeie. Chipul I  s-a innegrit.

-Nu intelegi nimic. Spune el in cele din urma, accentuand fiecare cuvant, fiecare silaba. Se ridica si  se uita pe geam. Isi scoate din buzunar pachetul de Kent si isi aprinde o tigara.Trage un fum. “ Nimic nu intelegi!’ continua el. “Ce crezi, ca te-am luat de frumoasa ce  esti? Sunt tanar, femeie, tanar!” isi stinge mucul de tigara pe pervaz si  se intoarce catre femeie. Deschide gura, incearca sa spuna ceva, dar  se opreste brusc, ca si cum si-ar da seama ca e fara rost. Isi inclesteaza gura, facand o grimasa, dand din cap dispretuitor.

Pleaca. Trage usa in spatele lui, Femeia a ramas socata, impasibila, neschitand niciun gest. Duce o mana la inima, si cu cealalta se sprijina  de perete.  El iese pe bulevard. Schiteaza din nou chipul lui  calm, indolent, privirea pierduta. In coltul buzelor suculente apare un zambet. “Sunt tanar. Tanar! Prost mai sunt!” Umbla lejer, cu mainile in buzunar. Nu are de gand sa se intoarca in casa nebunei. “ei da, am satisfacut-o, m-a platit, ce altceva mai vrea? Pana mea, doar nu m-am insurat cu ea! Ce drept are ea? Nu-I prietena mea, si nici maicamea! Si totusi cine e? Ce e ea? Are mai mult iesiri de animal, decat de femeie. O inteleg, e batrana… nici nu stiu, o avea 40 de ani? 50? Dumnezeu stie! Dumnezeu cu mila… Si totusi ce m-a facut sa o suport atat? Ce dulce parea la inceput… invaluita in fumul de tigara parea chiar mai tanara…era ca o vrabie. Abia cand fumul a disparut am vazut-o in adevarata ei fiinta. Cu pielea alba, devenita neagra la nervi, nervi intretinuti de cate un pahar de vin…si totusi era dulce cand isi incrunta sprancenele…. Nu! NU! Tre’ sa o uit! Treuie!!! E de varsta lu’ maica-ta, ce Dumnezeu! ”

Se opreste cand ajuge in fata  unui bloc sters, ceausist. “Ei cacat. Tot aici am ajuns”  Pasii l-au dus inconstient inapoi la blocul batranei sale iubite. N-a putut sa se impotriveasca. A urcat inapoi scarile si a ramas la usa. Si totusi nu intra. Se  aseaza in fund,pe palier, isi aduge genunchii la piept, ii strane cu bratele, si isi culca capul pe genunchi..

-Ce mai vrei?se aude venind dinspre apartamentul batranei. Era chiar ea, cu ochii  mai umflati decat de obicei, rosii de plans. Statea cu talia`I subtire sprijinita   de tocul usii

-Banii pentru ultima data!

-Ce esti tu, o tarfa?!Ce om de nimic! Nici sa ma uit la tine nu meriti!femeia se rasteste, aruncandui cateva bagnote in   nas. Isi da capul pe spate si rade succulent. E de nerecunoscut. Inchide, chicotind, usa.

El se ridica intr-o fractiune de secunda, punand piciorul in prag, blocand usa cu mainile.

-Atunci  ti-a placut.Raspunde el dur, parca pe un ton violent. Atunci ti-a placut, curvo! Copii tai stiu ca platesti adolescenti sa si-o traga  cu tine? Esti doar o baba, incapabila sa mai starnesti curiozitaea barbatilor prin farmec, si o faci prin bani!

Impinge brusc usa, si-i lipeste o palma peste fata. Femeia ramane perplex, cu urma de degete pe obraz. El, tanarul, pleaca in cele din urma .

Dimineata urmatoare, femeia  se ridica din pat la prima ora. N-a dormit toata noaptea, pesemne. Are ochii rosii si umflati de plans. In cele din urma,  se  duce la dulap si isi alege unul din taioarele decoltate, pentru serviciu. Se duce la baie, deasupra chivetei, si incepe sa-si puna tone de machiaj care ascund urma palmei de pe fata ei. Dupa ce-si aranjaza buclele blonde, sculate in cap, se incalta cu niste tocuri inalte, si pleaca  nespalata si nemancata.

Baiatul  se scoala si el dis-de-dimineata. Mananca o punga de chips`uri, arunca pe el un tricou transpirat, se spala pe fata si pleaca spre scoala. E licean, pesemne. La scoala se aseaza in una din bancile din spate, fara sa socializeze cu nici unul din colegii lui.

Femeia ajunge si ea la  serviciu. A intarziat. Ia catalogul  clasei   XII- B la sub-brat si se indreapta spre clasa. Tocurile ei rasuna cu ecou pe ciment-ul holului. Ajunge in incaperea mare, tixita de oameni. Deschide catalogul si incepe  sa faca prezenta.

-Dumitrache!

-Prezent… se aude vocea plictisita baiatului din ultima banca.

Toate devin din ce in ce mai barfitare,indolente si  false.

 Nu pot sa inteleg de ce in unele persoane fierbe atata jovialitate si exuberanta, iar alele pot fi atat de antipatice.Parca imi si vad colegele umbland in haita, tinandu-se de mana. Una este cu ochelari de soare, un tricou cu mesaje si geanta pe post de ghiozda, purtata superficial pe antebrat. Alta, putin mai grasuta, poarta un tricou roz, scurt, lasnd sa i  se vada carnea palida. Parul ii este indreptat exagerat cu placa, iar in pana isi tine  telefonul  “tunat” cu licurici si abtibilduri, pe post de accesoriu.Cea  mai pitica dintre ele, misca lasciv din fund, in blugii stramt. Din cand in cand da din relflex cu mana in par.Incaltata cu o pereche de balerini,putin cam mari, calca ca pe ace. A patra dintre ele are un stil combinat parca, al celorlalte trei. Isi poarta ochelarii musca de soare, cu telefonul tinut ostentativ in mana, decolteu adanc si fundul in miscare.

Una din ele spune in soapta, gesticuland: “Feteloor, v-am zis ce am visat azi noapte???” chicotese si se uita spre fata cea pitica: “..A. era cu C. ,  iar M. se facea ca era cu I. !!!” Cele doua, despre care s-a adus  vorba in vis, se uita asa zis urat la ea, dar se citea pe ochii lor incantarea cu care ascltau cele zice. Se simteau flatate, coplesite, ca tocmai despre ele se vorbea, ca ele aveau intainetate, fie si in presupusul vis,  in fata celorlalte fete. “Si eu???” sare ca arsa fata mai grasuta. “Lasa, mama, tu il ai pe al tau!” Ea ii arunca un “Ha!” [gen "Hai sictir!" ], despartindu`se de grup si punandu-si mainile in sold. “Haide fata, ca sti ca-ti place! ” sare cea cu visul.

Eu stau si ma uit ca si cum nu le-as cunoaste, ca si cum n-ar fi prietenele mele. Ma minunez de perlele scoase pe gura lor, nenumarate altele. Ce Dumnezeu au ajuns? S iva fi si mai rau? Unde a disparut personalitatea? Dar spontaneitatea si tupeul tipic adolescentilor? Unde? De ce??

De ce trebuie sa fie tate fetele de plastic?