Moartea?
Moartea,pentru mine este asa un termen abstract. Aud si redau filozofii legate de moarte, de trecere in alta lume. Aud in media ca vedeta X s-a sinucis, ca Y a fost gasit mort, dar sunt incapabila sa pricep acest proces in adevaratul sau sens.
Mereu am crezut ca am o sensibilitate aparte care ma face sa percep lucrurile mult mai intens, mai real, mai profund dar odata cu trecerea timpului, am realizat cu stupoare ca defapt nu sunt cu nimic speciala. IMaginatia mi-a pierit odata cu anii mei de “tinerete”, iar sensibilitatea mi s-a tabacit. Poate eram sensibila pentru ca judecam otul cu inima. Acum o iau rational. Gandesc cu inima logic, mathematic. Inainte, ma bucuram la nebunie cand venea primavera. Adoram sa merg pe jos, sa aud pasarelele, sa simt mirosul de primavera. Anul asta, cand au aparut primele semen, am observant ca numi mai trezeau niciun sentiment. Ma uitam pe geam si ma intrebam “Ce s-a intamplat cu mine?:|” Ce-I mai bine? Obiectiv sau subiectiv? Sa judc cu inima sau cu capul?
Iti spuneamdespr moarte . Poate nu sunt in stare sa inteleg acest termen pentru ca nu m-am intalnit cu niciun astfel de caz pana acum. Stiu ca bunicul a murit, da. Ok, incerc sa realizez si mi-e greu. Si mai greu e sa ma pun in locul mamei sa-mi imaginez prin ce clipe cumplite a trecut. Era doar o adolescent.
Me:” Da’ poate mIchael Jackson nu a murit. POate se ascunde si isi face publicitate”.
Mama: “E cacat. E la fel de viu ca Elodia sau Elvis.”
Me: “De unde sti ca elvis nu e viu?”
Mama:”E la fel de viu ca tata!” a incercat sa rada.
Am tacut cateva secunde. Ma uimise comparatia. Si mama se intristase. O vedeam. Sovaiam.
Me:” Ei , dar elodia? Pe elodia ai vazut-o moarta? “
Mama: “Da, spune dupa care rade.Elodia poate sa traiasca”
Me: “Veezi.Poate Elvis traieste. L-ai vzut pe Elvis mort?”
Mama: “Ma , pe elvis nu l-am vazut nici viu ca sa fiu sincera”
Era o discutie prosteasca. Fara cap si coada. Si totusi, la 20 de ani de la moartea tatalui ei e in stare sa faca glume . Ce zbucium o fi in inima ei?
